De-a lungul anilor, s-a tot vehiculat comparația dintre un conducător și un lider. Care este diferența dintre ei și ce anume face ca percepția asupra acestui rol de conducere similar să fie, însă, atât de diferită? Amândoi coordonează o echipă în vederea atingerii unui obiectiv comun și a obținerii rezultatelor dorite. Și, totuși, există ceva diferit în percepția celor doi de către oamenii din jur. Se spune că liderul e charismatic și conducătorul despotic. Am mai auzit și formulări de genul “liderul inspiră” și “conducătorul dictează”. Cred că ne sunt, teoretic, tuturor mai mult sau mai puțin cunoscute astfel de explicații, însă, concret, nu știu dacă doar în baza lor știm să facem diferența în ceea ce privește stilul nostru de conducere a afacerii și a echipei.

Prin urmare, o analiză comparativă, pragmatică și cu exemple din lumea reală a managementului, în urma căreia să vedem mai concret care sunt diferențele între cele două roluri de conducere, ce implică a conduce versus a inspira și alte astfel de clarificări, nu cred că are cum să dăuneze cuiva. Voi ce părere aveți?

 1. Când vorbim și Când tăcem?

Conducătorul vorbește continuu, pentru că așa crede că se va face mai bine auzit și că își va impune poziția pe care o deține. Liderul știe că, atunci când cuvintele nu-i sunt auzite așa cum trebuie pentru a produce rezultatele dorite, atunci tăcerea lui va vorbi mai tare decât toate cuvintele la un loc. Și atunci când tăcem, la fel de bine ca și atunci când vorbim, să avem mereu grijă să ne punem următoarea întrebare de control: “Cuvintele mele/Tăcerea mea face mai mult bine decât rău?” Cât timp răspunsul este afirmativ, știm că aceea este calea cea mai bună pentru moment. Nu există manualul perfect care să ne învețe, ca manageri, exact cum să ne comportăm în fiecare clipă, principiile morale și bunul simț fiindu-ne, însă, mereu la îndemână, cu maxim de rezultate.

 2. Când impunem și Când ne asumăm învățarea prin experiență?

Pentru a putea face asta, e nevoie să avem încredere în noi și în proces, știind că, dacă nu există niciun risc de pierderi și consecințe grave, greșelile celor care nu aud vor fi mai buni profesori decât toate informațiile pe care le-am impune noi. Bineînțeles că, în situații grave, se impun măsuri stricte, implementate rapid și fără drept de opoziție din partea echipei. Situațiile de urgență cer măsuri de urgență implementate cu fermitate pentru binele tuturor.

 3. Când susținem și ajutăm și Când oferim independență?

Un conducător, care își dorește controlul absolut asupra fiecărui detaliu din organizația pe care o conduce, nu se poate gândi la independența de acțiune a oamenilor din echipă. Un lider, însă, va depune toate eforturile sale în această direcție, știind că este un proces firesc în evoluția unui organism sănătos și funcțional, la fel cum și mama știe că va veni o zi, când copilul ei va începe să meargă singur, și îl pregătește constant pentru acel pas. Independența în acțiunile stabilite prin procese și proceduri eficiente, optimizate pentru buna funcționare a businessului este ingredientul care aduce tuturor încredere, satisfacție, responsabilitate, putere în luarea deciziilor zilnice, fiind un obiectiv deosebit de important pe ordinea de zi a conducătorilor lideri.

 4. Când suntem în linia întâi și Când ne retragem în spatele frontului?

Conducătorul plin de sine, dar și de frica de a nu-și pierde poziția de forță, aparent va fi mereu în linia întâi, deținând controlul în mod extrem, intervenind în activități mărunte, doar pentru a se impune continuu între oameni, dar în esență va fi mereu în spatele frontului, tocmai prin neputința lui de a privi realitatea în care trăiește, de a recunoaște că nu știe cum să facă față unor situații mai puțin plăcute, în special legate de managementul oamenilor.

Un lider este o persoană care știe că nu prezența fizică impune respect și autoritate, ci prezența lui morală, intelectuală, emoțională în cadrul întregului din care face parte. A fi în linia întâi, în fiecare mică bătălie de pe toate fronturile dintr-o zi, fizic, de cele mai multe ori ar fi imposibil. Important este dacă toți cei care gestionează constant relațiile cu clienții, cei care sunt implicați în derularea proiectelor, indiferent de poziția pe care o ocupă, știu ce înseamnă să câștige acea bătălie nu în interes propriu, ci servind interesul tuturor părților implicate – firmă, echipă, client și el, însuși. Dacă liderul și-a făcut treaba bine, atunci modul lui de gândire, viziunea, strategia la care a lucrat, toate acestea vor fi duse mai departe prin fiecare om din cadrul echipei lui. Și, astfel, va fi mereu în linia întâi, rămânând totuși, fizic, în spatele frontului, ocupându-se să-și facă, mai departe, treaba pe care doar el o poate face.

echipa

 5. Când luăm noi deciziile și Când îi lăsăm pe ceilalți să-și ia propriile decizii?

Dacă ne referim la conducătorul tipic, doar el va lua, mereu, toate deciziile, indiferent de gravitatea, importanța sau impactul lor, pentru că, de fapt, nu e vorba despre decizii, ci despre dorința lui de control și autoritate. În mod sănătos, deciziile majore, cu impact puternic asupra firmei, sau cele care necesită cunoștințe pe care nu le posedă decât managerul sau anumiți membri ai echipei vor fi luate, bineînțeles, doar de cei în măsură să-și asume real și conștient consecințele lor. Un lider va ști din experiența acumulată care este limita între cele două categorii și până unde poate să ofere oamenilor lui exercițiul decizional în mediul concret, nu doar în teorie. Pentru că nicio formă de învățare nu are același impact ca viața reală, cu toate consecințele ei.

 6. Când spunem Da și Când spunem Nu?

Nu-ul este răspunsul majoritar al conducătorului autoritar. Dar Nu-ul va fi de foarte multe ori și răspunsul liderului carismatic. Diferența constă în puterea de a alege între NU și DA în funcție de fiecare situație în parte și de consecințele pe care le are răspunsul dat, nu în funcție de starea lui emoțională.

 7. Cu vorba bună sau Prin măsuri coercitive?

“Și prin măsuri coercitive, dar tot cu vorbă bună” ar răspunde un lider sigur pe el, căruia nu îi este frică să conducă cu fermitate când situația o impune, păstrându-și eleganța și diplomația chiar și în aceste momente. Calea echilibrului între alegeri este diferențiatorul numărul unu între cele două tipuri de conducere, în mare măsură similare ca acțiuni, dar atât de diferite ca abordare și principii.

echilbru

A fi un lider de succes nu înseamnă doar să poți conduce o afacere, obținând profit. Acest rol implică mult mai mult decât funcția de administrare a resurselor existente și de planificare a etapelor de lucru. Există diferențe între un lider adevărat și un conducător al afacerii și, chiar dacă aparent sunt insesizabile, în esență sunt ca de la cer la pământ. Și, de cele mai multe ori, această diferență este dată de relația pe care un lider o are cu el însuși și cu echipa pe care o conduce.

Cum putem învăța, ca în timp și cu răbdare, să devenim adevărați lideri care își doresc să crească echipe mature și autonome, nu doar să obțină rezultate financiare la momentul prezent?

Vă oferim câteva sugestii care, în cazul nostru, au funcționat. Lista, însă, rămâne deschisă. Fiți cât de creativi și inspirați puteți fi!

  • Să păstrăm, continuu, o strânsă legătură cu oamenii din echipă, prin toate mijloacele de comunicare posibile.
  • Interesul echipei să fie prioritar interesului propriu sau al celui individual.
  • Implicându-ne în unele activități alături de oamenii din firmă arătăm că ne pasă, real, de ei, de proiectele existente sau de clienți, cu alte cuvinte de întreg, nu doar de cifre.
  • Să învățăm să ne bucurăm împreună de momentele relaxante, dar să trecem tot împreună și prin eșecuri. Inevitabil, le vom trăi și pe unele, și pe altele, important este modul în care alegem s-o facem. Singuri sau în echipă.
  • Atenție la comunicare! Să învățăm să găsim mereu cuvintele potrivite pentru a ne motiva echipa chiar și în cele mai grele momente. Să reușim să comunicăm și lucrurile mai puțin plăcute astfel încât să conducă la un rezultat constructiv. E important ca fiecare membru al echipei să se simtă valoros, apreciat când obține performanță și susținut atunci când greșește în procesul de învățare.

  • Să ne respectăm cuvântul dat, să ne câștigăm respectul prin fapte, să fim noi înșine model, înainte de a cere celorlalți să ne urmeze în direcția dorită.
  • Să nu uităm să fim, înainte de toate, oameni! Să fim corecți și să facem dreptate cu mintea, dar fără a uita de inimă, astfel încât orice decizie și orice mustrare să fie făcute spre binele întregii echipe și comunicate cu bunăvoință și compasiune.
  • Să investim în echipă, individual, dar și ca întreg, să creștem abilitățile necesare bunei desfășurări a întregii activități, să susținem procesul de învățare prin propria noastră experiență și expertiză, dar și printr-un program organizat special în acest sens. Să învățăm să fim managerii care nu-și permit să aibă oameni slabi și neinstruiți, chiar dacă sunt conștienți de procentul de personal fluctuant, în locul celor care preferă să nu investească deloc în echipa lor, tocmai pentru că angajații pleacă periodic la alte locuri de muncă.
  • Să nu ne fie frică să avem alături de noi oameni mai deștepți și mai buni profesioniști decât noi înșine. Din contră, să căutăm mereu să atragem și să creștem astfel de membri în echipa noastră.
  • Să informăm periodic întregul colectiv despre rezultatele și performanțele obținute, despre planurile de viitor și strategia de dezvoltare, cu alte cuvinte să oferim în permanență transparență asupra întregii noastre activități manageriale.

Modul personal în care fiecare dintre noi alege să-și conducă echipa este subiectiv, însă principiile de bază pe care le aplicăm sunt cele care ne vor face să fim văzuți ca niște conducători de firmă sau drept lideri de oameni. Să nu uităm, însă, că valoarea fiecăruia dintre noi este dată de valoarea echipei din care facem parte. Pentru că și managerul, deși conduce întreg angrenajul, este parte din el, nu deasupra lui. Prin urmare, succesul nostru, al tuturor, este succesul echipei căreia îi dăm aripi să zboare cât mai sus, să-și depășească potențialul și să se bucure de zările pe care le atinge. The sky is the limit! 😉