Tradus mot-a-mot, “self-management” înseamnă management de sine sau management personal, cu alte cuvinte ansamblul activităților de organizare, de conducere și de gestiune a persoanei proprii, cu resursele existente.

Poate suna pompos urechilor noastre atât de dornice de termeni împrumutați din alte limbi, însă, întregul concept este unul vechi, folosit și de bunicii și parinții noștri, chiar dacă nu se numea așa. Este vorba despre organizare, planificare, prioritizare, identificarea resurselor de care dispunem și folosirea lor cât mai eficient pentru atingerea obiectivelor propuse.

Ca să rămânem în sfera limbajului de business cu care suntem din ce în ce mai familiarizați, aș spune că self-managementul este despre cum să fim propriii noștri manageri de top. Când facem parte dintr-o echipă și există un șef, cu veleități mai mult sau mai puțin de lider, atunci lucrurile vor fi cerute sau inspirate de acesta, după stilul de conducere abordat, dar, în esență, membrii echipei vor ști ce să facă în fiecare moment, vor avea parte de ghidare, îndrumări și supervizare pe tot parcursul proiectului, până la atingerea obiectivului.

Când, însă, este vorba despre managerierea unui proiect personal, când vrem să atingem un obiectiv pe care ni l-am setat noi înșine, nu mai există nimeni care să ne coordoneze mișcările, să ne supervizeze acțiunile și să tragă de noi pentru a finaliza ceea ce ne-am propus. În această situație, cu care ne confruntăm invariabil fiecare dintre noi de cel puțin câteva ori în viață, dacă nu periodic, avem nevoie să învățăm cum să fim propriul manager și lider, totodată, care are putere să ne disciplineze, să ne “tragă de urechi” când este nevoie și să ne inspire în permanență spre atingerea obiectivului propus.

Modul de viață actual, într-o perioadă în care ne dorim să trăim cât mai comod și confortabil, să depunem cât mai puțin efort pentru orice activități întreprindem, să avem cât mai mult timp liber pentru a ne îndeplini plăcerile, evitând tot ce ni se pare greu și solicitant atât la nivel fizic, cât și intelectual, nu ne antrenează mai deloc în recâștigarea puterii de automanageriere. Astfel, în acele situații și momente când avem nevoie să ne impunem să facem lucruri care nu ne plac sau ni se pare că ne solicită prea mult, cu toate că știm cât de important este pentru noi să reușim să le îndeplinim, descoperim cu stupoare că nu putem să ne automotivăm pentru a ajunge la obiectivele setate. Și aici mă refer la puterea de a ne ține de un regim alimentar sănătos, atunci când este vital pentru noi să facem asta, sau când vrem să renunțăm la un viciu, precum fumatul, consumul de alcool sau dependența de cumpărături. Aceeași situație întâmpinăm și când avem un termen limită de predare a unui proiect, pe care tot amânăm să-l finalizăm până în noaptea precedentă, sau când suntem nevoiți să facem niște schimbări în viața noastră profesională într-un anumit timp.

Problema care apare atunci cand suntem presați de un termen sau de un anumit rezultat important pentru noi este că, fără obișnuința de a aborda situațiile de criză cu calm și maturitate, cu schimbări de atitudine, program, mod de viață prin repoziționare mentală și emoțională, ne va fi foarte greu, dacă nu chiar imposibil, să ajungem în scurt timp la o reconfigurare a noastră pentru a reuși ceea ce ne-am propus. Cel mai trist este, însă, că în clipa în care obiectivul nu va fi atins ne vom pierde și mai mult încrederea în forțele proprii pentru îndeplinirea taskurilor. Și așa vom intra într-un lanț al propriilor noastre slăbiciuni, într-o conversație interioară în care vom rula mereu eșecul trăit și gândurile despre nereușita noastră, despre cât de neputincioși suntem și imposibilitatea de a face lucrurile diferit de ceea ce am trăit până atunci. Cu alte cuvinte, am pierdut bătălia cu mult înainte de confruntare.

Cu siguranță ați mai auzit, citit sau văzut următoarea afirmație: “Unde-ți pui atenția, acolo îți trimiți și energia”. Chiar așa și este. Cu cât ne vom concentra mai mult asupra eșecului și neputinței, cu cât vom rămâne mai mult agățați în experiența dureroasă din trecut, retrăind-o continuu, cu atât vom sta mai mult prinși în această capcană. Frica și deznădejdea vor fi hrănite de aceste gânduri și vor căpăta și mai multă putere asupra noastră. Cu cât, însă, ne vom concentra pe metodele prin care putem aborda diferit față de trecut un proiect, un termen limită, un obiectiv de orice natură, cu atât cresc șansele ca rezultatele să fie și ele diferite față de cele trăite anterior. Cât timp vom ține cuțitul în aceeași poziție și vom executa aceleași manevre ca atunci cand ne-am tăiat, greu de crezut ca nu vom mai avea nevoie de bandaje pe viitor. Dar dacă vom cere ajutorul cuiva care știe să folosească un cuțit ca un artist în bucătărie, chiar dacă este mama sau un mare chef bucătar, vom învăța cum să ne salvăm degetele de viitoarele tăieturi. Iar dacă vom continua să exersăm, este foarte posibil ca, într-o bună zi, să ne depășim profesorul. 😉

De noi depinde ceea ce vom trăi, de alegerile noastre din fiecare clipă, de conversațiile cărora le permitem să ne umple mintea, mai mult sau mai puțin conștient. Un deznodamant total diferit fata de cel trăit în trecut este la o alegere distanță. Atât! Alegerea de a face, de data asta, lucrurile diferit. Și, din clipa aceasta, vom fi mult mai deschiși către acele direcții în care vom găsi sprijin și metode pentru a învăța cum să ne recâștigăm puterea în fața slăbiciunilor și fricilor noastre, cum să gestionăm provocările ce apar atunci când ne propunem un lucru, cum să nu ne mai speriem de clipele grele și, foarte important, cum să fim conștienți de toate resursele de care dispunem și pe care, de prea multe ori, le risipim neștiind cât de importante sunt pentru noi.

”Indiferent dacă gândeşti că poţi să faci un lucru sau gândeşti că nu poţi să îl faci, ai dreptate.” Henry Ford