1. De la ce vârstă ai fost atrasă de lumea afacerilor? Îmi povesteai că pe la 20 de ani ai intrat în zona business și tot acolo te-am găsit și acum. După alți 20 de ani.

Sincer, nu m-au atras niciodată în copilărie afacerile, ba chiar trăiam cu impresia că trebuie să fii foarte norocos să reușești sau să fii necinstit 😂 . Cam așa vedeam eu zona business de după Revoluția din ‘89. La 20 de ani, nevoia de bani pentru traiul zilnic, plată a facturilor și pentru acele bucurii care ne încântă sufletul (haine, distracție, vacanțe etc.) m-a făcut să spun “Da!” atunci când prima idee de afaceri a apărut în viața mea. Din păcate a fost un eșec din multiple cauze, subiective și obiective deopotrivă, din fericire fără prea multe pierderi financiare. Deci, nu prea a fost business 😂. Însă a fost o foarte bună lecție de start. Cum spunea Dalai Lama, „când pierzi, nu pierde lecția.” Se pare că, fără s-o fac în mod conștient, am înțeles că afacerile nu sunt o distracție sau un fel de joacă. Din contră, să intri în lumea lor e o decizie foarte responsabilă, cu implicații majore în viața ta.

2. Ai avut vreun principiu sau regulă după care te-ai ghidat mai departe în afaceri?

Acum ceva timp am găsit un citat care mi s-a părut că surprinde cel mai bine modul în care am învățat să acționez în tot ce fac. „Ia decizii din inimă și folosește-ți capul pentru a le face să funcționeze.” (Sir Girad) Și la final nu uita să zici: “Facă-se voia Ta, Doamne!” E vital să nu devenim îndârjiți în nimic din ce ne propunem să realizăm. Chiar dacă am putea reuși, nu știm dacă acea victorie e bună cu adevărat pentru noi. Mai este o vorbă înțeleaptă, de care îmi place să țin seama cât de mult pot: “Totul ne este permis, dar nu totul ne este și de folos.” Am auzit-o târziu, cu câțiva ani în urmă, de la maica Siluana, și așa mi-aș fi dorit să fi înțeles asta de când eram tânără… 😂. Dar asta-i deja altă poveste.

 3. Care crezi că este secretul succesului în afaceri? Există așa ceva? Sau totul e hazard și pură întâmplare?

„Nu există secrete pentru succes. Este doar rezultatul pregătirii, al muncii susținute și al învățăturilor din eșec.” – Colin Powell

Tocmai asta zic eu că-i marele secret: că nu există niciun secret, niciun truc, niciun shortcut. Știu că v-am dezamăgit cu răspunsul ăsta, dar n-am ce să vă fac. Cei care aleargă după scurtături sunt oportuniștii. Nu spun că n-au șanse să facă bani, tot ce spun e că nu au legătură cu sfera business. Diferența dintre “business” = “tranzacție” și “business” = “afacere” este ca de la cer la pământ. După 20 de ani respirați în lumea asta, după sute de persoane care au stat în fața mea pe scaunul de interviuri pentru angajare și încă cel puțin 200 de angajați care s-au perindat prin afacerile în care am fost sau încă mai sunt asociat, după mii de clienți deserviți de-a lungul timpului, atât prin serviciile oferite, cât și prin produsele comercializate, cred că pot să-mi permit această afirmație. Nu oricine face bani este om de afaceri, nu oricine face o tranzacție reușită este om de afaceri, așa cum nu oricine a falimentat înseamnă că nu are habar de afaceri.

În viața noastră totul e hazard, dar nu e pură întâmplare 😂. Nu putem controla ce vom trăi, după cum nu putem desena dinainte exact traseul unei afaceri. Să lăsăm hazardul (eu aș prefera să spun “pe Dumnezeu”) să ne îndrume pas cu pas și să ne ajute să conturăm cu precizie drumul pe care pășim noi și poveștile noastre de suflet. Doar asta sunt, până la urmă, afacerile pe care le pornim dintr-un vis sau dintr-o pasiune, nu-i așa? Sunt parte din noi, crâmpeie de suflet, bucăți de vise și… (abia acum vine ingredientul ăla secret, pe care-l caută toți 😉) … și multă muncă, perseverență, răbdare, curaj, smerenie, luciditate, muncă și iar muncă.

Și aș adăuga pe lângă toate astea și libertatea de a da drumul îndârjirii de a reuși, în favoarea bucuriei trăite în timp ce facem ceea ce izvorăște din noi în mod natural. E foarte important să nu ne agățăm de un anume rezultat și să fim dispuși să lăsăm viața să ne așeze pe cel mai bun făgaș, poate mai bun decât în planul nostru inițial. Asta nu înseamnă că trăim un “dolce far niente” și doar ne bucurăm. Nu, nici într-un caz. Muncim, cădem și ne ridicăm, greșim și învățăm din greșeli, perseverăm, suntem 100% prezenți în ceea ce facem zi de zi și ne bucurăm de tot ce trăim. Într-o zi vom vedea unde ne-a dus viața față de unde ne îndârjeam noi să ajungem 😉.

 4. Care a fost cel mai mare obstacol pe care l-ai avut de depășit în toată această perioadă petrecută în zona de afaceri?

„A gândi este ușor, a acționa este dificil, iar a-ți transpune gândurile în fapte este cel mai dificil lucru.” – Johann Wolfgang Von Goethe

Cu certitudine pot spune că eu am fost întotdeauna cel mai mare obstacol pe care a trebuit să-l depășesc de când m-am născut 😂.  Și când spun “eu” mă refer la fricile mele responsabile de eșec sau de lipsa acțiunii în unele momente, la gândurile care m-au făcut să-mi pierd curajul în alte situații, la orgoliu și, trebuie să recunosc, uneori chiar și la câte o doză de înfumurare presărată cu aroganță, pentru care am plătit de fiecare dată foarte scump. Cu noi avem cel mai mult de luptat. Și cel mai greu. Pentru că parcă nu ne vine să ne dăm singuri câte un șut în fund, când uităm să mai înaintăm, sau o palmă peste ochi, când ne uităm în direcția în care nu trebuie. Ați citit, cred, cu toții afirmația lui Henry Ford, atât de circulată pe Facebook în ultimii ani, cum că „Indiferent dacă gândești că poți să faci un lucru sau gândești că nu poți să îl faci, ai dreptate.” Păi, chiar ai dreptate. Tu ești primul care decide ce poate și ce nu poate face, apoi își dau și ceilalți cu părerea, dar cumva degeaba, pentru că singura decizie care contează cu adevărat e deja luată. Și e a ta!

Ioana-Lupu

 5. Am înțeles că nu crezi în formule magice pentru succes, dar, totuși, poți să ne spui ce a funcționat pentru tine? Ce din tot ce ai făcut în peste 20 de ani a adus rezultatele pe care le-ai obținut? Dacă e să ne luăm după regula lui Pareto, doar 20% din acțiunile noastre sunt responsabile de 80% din rezultate.

„Dacă muncești doar pentru bani, nu vei reuși niciodată, însă dacă îți place ceea ce faci și pui mereu clientul pe primul loc, succesul ți-e garantat.” – Ray Kroc

Paradoxal cumva, nu mi-am dorit niciodată să fac bani, doar bani, așa la modul general. Aveam nevoie de bani, și am și acum, așa cum avem fiecare dintre noi nevoie de ei pentru a face ceva, mai departe. Doar banii, prin ei înșiși, nu prea ne sunt de mare folos. Citisem undeva, de curând, că o persoană celebră (nu mai rețin exact despre cine era vorba) s-a folosit de bani (cateva milioane de dolari, parcă) pentru a-și salva familia de la îngheț. Căzuse avionul, în care erau cu toții și în care se aflau și foarte mulți bani cash, undeva, în pustiu, și până au fost găsiți au dat foc la bani pentru a nu muri de frig. Din păcate, nu au valoare calorică prea bună și au ars cam mulți. 😊  Râdem-glumim, dar cred că ați prins ideea. Banii sunt doar niște hârtii, valoarea lor este dată de ceea ce reprezintă ei pentru fiecare dintre noi. Pentru băieții noștri, banii au forma unei mașini de curse sau a unei biciclete de downhill, de exemplu. Și e normal să-i vadă așa.

Banii iau “forma” destinației lor finale. Din acest motiv nu m-au atras banii și am fost motivată mereu de tot ceea ce-mi doream să fac pentru familia mea, pentru mine, pentru echipele cu care lucram, pentru cei din jurul meu, cunoscuți sau chiar străini. E frumos să visezi o lume mai bună, mai curată, mai frumoasă, nu?

Ce din ce am făcut mi-a adus rezultate? Cred că totul, cu bune, cu rele, a avut aport la fiecare reușită. Greșelile, oricât fugim de ele, că dor consecințele lor și nu ne place durerea, sunt un instrument foarte valoros, dacă-l folosim în favoarea, nu în detrimentul nostru. Perseverența a avut și ea un rol important, alături de răbdare. Și aici mă refer mai ales la puterea de a continua și de a nu ceda, în principal emoțional, în acele perioade grele, când simți că-ți fuge pământul de sub picioare, când rușinea te face să vrei să te ascunzi sau când, pur și simplu, oboseala îți ia puterea de a privi înainte. Majoritatea celor care eșuează sunt cei care nu au putut ieși cu capul sus din astfel de experiențe și s-au lăsat doborâți. De obicei, pățesc asta oamenii de afaceri care au plecat pe drumul antreprenoriatului doar din dorința de a face bani. Fără o altă sursă care să ne dea putere când banii nu mai sunt și atunci când în ei ne pusesem toată forța noastră este firesc să ne prăbușim. Dar atunci când, dincolo de bani, suntem motivați de alte țeluri, non financiare, acestea vor fi troliul metaforic care ne vor scoate la lumină, exact cum troliul fizic ne scoate dintr-o mocirlă. Deci, aș putea spune că pasiunile și abilitățile cu care am fost înzestrați de Dumnezeu la naștere vor fi colacul nostru de salvare pe furtună, dar și salteaua pe care vom pluti fericiți pe marea liniștită, atunci când ne permitem momente de respiro.

 6. Ție îți este frică de concurență? Cum te lupți cu ea?

„Cel mai de temut adversar este cel căruia nu îi pasă deloc de tine, dar care își îmbunătățește în continuu afacerea.” – Henry Ford

Mi-a fost frică de concurență demult, la început, când credeam conform opiniei generale că nimic nu e mai rău decât competitorii de pe piață. Afirmația nu e total eronată, pentru că, într-adevăr nimic nu e mai rău decât concurența neloială. Și așa pot afirma că aceasta e singura formă de concurență cu care, e prea mult spus că mă lupt, dar pe care nu o pot tolera în mediul de afaceri actual. Pentru că face rău tuturor: afacerilor corecte și transparente, clienților prin calitatea îndoielnică, de multe ori, a serviciilor prestate sau a produselor vândute (la preț mic nu prea ai cum să oferi real ceva bun, asta o știm cu toții) sau pur și simplu prin lipsa de profesionalism de care, din start această categorie concurențială dă dovadă, și culmea chiar și lor înșiși își fac rău, doar că nu-și dau seama de asta. Cum? Simplu! Dacă faci concurență neloială celorlați din domeniul tău practicând, de exemplu, prețuri mici și oferind anumite avantaje clienților pentru a-i atrage, nu vei reuși să-ți crești niciodată veniturile pentru a putea să-ți permiți o altă abordare de business. Cea a unui profesionist.

Clienții se atrag prin calitate, prin corectitudine, seriozitate, vizibilitate a brandului, nu doar prin metode empirice care duc la căderea pieții, falimentarea unor competitori foarte serioși, care, etic vorbind, nu vor putea face compromisul rămânerii în business în orice condiții. În rest, concurența este cel mai folositor instrument în ridicarea standardului de calitate în orice domeniu. Este în avantajul clienților, în primul rând, dar și al afacerilor care sunt interesate de îmbunătățirea constantă a activității lor comerciale. Doamne ajută să avem și noi în România o concurență serioasă, etică și alimentată doar de dorința permanentă de autodepășire

 7. Acum, în încheiere, ce ai vrea să spui tinerilor antreprenori aflați la început de drum? Ce sfat le-ai da?

„Am fost binecuvântat să găsesc oameni mai deștepți decât mine și care mă ajută să execut viziunea pe care o dețin.” – Russell Simmons

Să nu fie ei cei mai deștepți oameni din afacerea lor 😊 . Un om de afaceri înțelept se va înconjura mereu de cei mai deștepți oameni pe care îi poate plăti, pentru fiecare din departamentele afacerii sale. Echipa este vitală pentru creșterea unui business, pentru dezvoltarea lui atât calitativă, cât și cantitativă și chiar și pentru existența cât mai îndelungată a acelei afaceri. Nu putem face mai nimic singuri, doar prin noi înșine. Împreună, însă, putem muta și munții într-o zi. Iar dacă noi nu putem, poate Dumnezeu pentru noi. Îmi plac oamenii, asociați, colaboratori sau clienți, deopotrivă, motiv suficient de întemeiat ca în toți acești ani să-mi fi dorit să fac parte din echipe unite, în care să ne bazăm unii pe alții, să ne ajutăm și să ne susținem exact ca într-o familie. Cu atât mai mult când familia e și ea alături de tine (aici mă refer la soțul meu și, de ce nu, într-o zi și la băieții noștri 😉).

ioana si marius lupu